OMUL PENIBIL (in spatiul public)

*Nota: Acest articol expira in 30 de zile de la data postarii.

Fiecare episod se citest in aproximativ 10 minute.

Daca o sa va placa, o sa revin si cu celelate episoade.

Nu uitati, astept feedback in legatura cu faze penibile de care v-ati lovit in spatiul public.

Lectrura placta!

.

PRIMUL EPISOD ( sala de curs)

*

1 In sala de curs mereu exista un coleg care face pe toata lumea sa rada/de ras. Dar nu prin inteligenta sau umorul sau exceptional, ci prin simpla lui interventie in momentele cele mai inoportune.
2 Un asa moment nu s-a lasat asteptat, cand, o colega a intarziat la ora de curs, intrand dupa profesor. Colegul nostru a replicat:" E de-a noastra"! Multimea toata a ras. Fata a fost data afara din sala de curs.
3 Noi toti ne-am simtit obligati sa radem, sau cel putin sa schitam un zambet. De fiecare data ne simtim datori moral si etic sa il scoatem cu rusinea nepatata.
4 Colegul meu a ridicat o intrebare cu greu. Toti se foiesc nelinistiti, inca un moment peste care putem trece prin detasare de emotia si incoerenta lui. Toata lumea rasufla usurata!
5 Fata din fata mea apasa insistent si nervos pe clinchetul unui pix de 10 lei. Acest tic ma scoate din sarite, si cu un gest disperat, incep sa o imit. Ma simt mult mai bine...
6 Cand intoarce capul, din pura intamplare, se ia cu mana stanga de urechea dreapta, pe care o mananca. E un motiv suficient ca sa te scarpini.
7 Deseori ma stapanesc sa intorc privirea, ca sa nu ma inteleaga gresit. Orice mic gest de-al meu se va transforma astfel intr-un flirt.
8 Nu stiu ce ma face sa rad: gluma sau penibilul de a nu rade? Aplaud din inertie. Ce-i drept, n-am fost prea atent la ce a spus d-l profu. Doar nu vreti sa fiu singurul care nu se prinde?
9 Cei doi "porumbei" din fata mea sunt, se pare, la inceput. Si-au adus pretenii in jur pentru a suplini lipsa de idei. Ea rade la cele mai mici gesturi. El se scuza ca a lovit-o din greseala cu cotul.
10 Ma pun in spate ca sa nu intorc capul dupa nimeni. Vad doar cefele lor. Cefe diferite, cefe variate, ceafa de porc si coada de vaca. Cu toate astea, cineva parca imi sufla in ceafa un aer cald.
11 Ma simt stanjenit. Cineva tocmai a tras un vant. Cineva? Toti!!!
12 Din situaţiile penibile am iesit uşor cu un zâmbet senil şi nevinovat. Ce vreţi să vă zic, tăcerea la mine devine spectacol!
13 Am avut o interventie publica. Temperatura mi-a crescut simtitor. Vocea mea s-a stins ca varul in apa, ca bicarbonatul in lingura. Niciodata nu mi-am auzit glasul mai impersonal, pornind cu atata entuziasm si spergandu-se de peretii goi, fara nici o acustica, ca un ecou spart.
14 Vroiam doar sa mai creez inca o situatie penibila, situatie care m-ar fi solidarizat cu colegii mei mai emotivi. In sfarsit, au spus ei in timp ce au dat ochii peste cap si au intors privirile cu care ma fixau, spre icoana din perete.
15 Fata care a intarziat e foarte aranjata, cocheta. Chiar si intrarea ei pare a fi regizata, de parca s-a lasat mult asteptata. Totusi, aparitia ei inoportuna timpului, locului si spatiului, a derulat-o cu spatele spre iesire. Lumea rade! Va dau voie sa radeti! E momentul sa radeti. Luam o pauza de ras.
16 Incercati sa radeti o data la 15 minute. De fiecare data cand razi, salariul ti se mareste cu 25% daca lucrezi la Mc. Rasul e cea mai buna cura anti-stres. Muschiul rasului ne diferentiaza de animale, care, exceptand rasul, nu au acest muschi dezvoltat. Rasul nu dauneaza grav ridurilor. Am spus grav. Nu radeti grav, doar simulati. Daca rade imparatul, de ce nu ar rade si supusi. Daca razi la soare o sa ti se fixeze calciu in oase. Tacere! Gata cu glumele! Eu ma stramb. E modul meu de a rade.
17 Cineva, chiar in acest moment, trage cu ochiul pe foile mele. Indiscretia asta a creat inca un gest, stangaci, de a scrie numarul 17.
18 Tin mereu un pix la indemana, pentru orice eventualitate. Il introduc in cavitatea bucala ori de cate ori ma simt nesingur.
19 Profesorul nostru e chel. Insa reflexele nu si le-a pierdut o data cu parul.
20 Colac peste Pupaza, are slitul deschis. Insa, se pare, ca toti vor sa treaca peste acest mic detaliu. Se poate intampla oricui. Puteam fi chiar eu cu slitul deschis. Sau poate tu in fata mea. Hai sa admitem ca n-am observat.
21 Cum ar fi, ca in sliderul prezentarii sa scape cate o poza porno? Mereu mi-am imaginat astfel de situatii limita, ca sa ma pot lecui de penibil, pentru placerea de a privi reactia celor din jur.
22 Dupa curs ne-am dus la cinema. Acele scene de dragoste nebuna ne-au dezbracat pe toti intr-o baie comunala. Sunt totusi linistit ca au avut decenta si au stins luminile. Avem intimitate!!!
23 Acelasi cuplu tanar, din fata mea, se saruta frenetic o data cu eroii din film. Viata bate filmul! imi zic intr-un final...
24 La iesire ii privesc pe toti acesti oameni cu care mi-am tras-o, indirect, pe platourile de filmare sau in sala de-asteptare.
25 O fata mi-a zambit. Am intors capul in spate, ca un naiv, uitand ca sunt pe ultimul rand. Nu stiam ce sa-i raspund...
26 Ma simt vinovat! In doua ore de curs n-am putut fi atent nici macar o clipa. Traiesc intr-o lume in care orice gest ajunge la mine exagerat, orice scartait e amplificat, orice tic ma zgarie pe creier. Sunt intr-o gradina zoologica. Imi reprosez ca nu sunt si eu un animal. Daca nu am traduce rasul, toate aceste onomatopee nu ne-ar diferentia de urletul gorilelor.
27 Acest cuplu, intemeiat pe afinitati intelectuale, isi bazeaza relatia pe RESPECT. In cazul asta, o curva ar fi mai aproape de sufletul meu. Ma intreb in naivitatea mea, oare cum fac ei dragoste? Stiu, cu hainele pe ei!
28 Am incercat si eu o data sa seduc intelectual o fata. Am ramas insa corigent la chimia orgasmului. Cata rigoare pana si in dragsote, aceasta femeie in costum si cravata...
29 Ma uit la marul de pe banca mea. As vrea sa il mananc, dar nu stiu de unde sa incep. E marul discordiei prea rotund? L-am primit de la fata de langa mine.
30 El gaseste orice motiv sa se apropie de ea. Ea ma atinge involuntar cu sanii, pe fata, cand isi face loc sa treaca. Ea trece din ce in ce mai des. Are probleme cu vezica urinara, imi sopteste el...
31 Profa' are o gargarita atasat la gulerul stang de la camasa ei roz. Imi vine sa-i zic: "Aveti o gargarita!" Toata ora ma abtin, dar o voce interioara imi sopteste "n-ai tupeu sa-i zici! Aveti o gargarita!”
32 Nu ma pot concentra deloc! Fixez privirea pe miscarea buzelor ei, ca si cum ochii mei ar avea un zoom focalizator, si imi pare, ca aceste bucati carnoase imit cu fidelitate ritualul imperecherii a doua lipitori libidinoase, aflate la gura unei cavitati plina cu reziduri si dejectii.
33 Pe de-asupra, are un cos in varful nasului care imita aceeasi miscare de "du-te vino" a suveicii.
34 Intr-o sala cu 300 de studenti, cineva stranuta. Profa' se opreste din prezentare sa-i ureze "sanatate". Toata lumea ii urmeaza sfatul! Dupa cum va imaginati, si-a pierdut ideile principale...
35 Aceste buze lipicioase...prea mult luciu pentru ele, imi dau senzatia ca a bagat nasul in borcanul cu miere si a uitat sa se linga pe bot.
36 Imi curge nasul. Adica, pe romaneste, imi curg mucii. Tehniceste, mucoasa nazala e siropoasa. N-am servetele! Daca as avea limba cat girafa as putea sa ma sterg cu ea pe fata.
37 Cand intru in contact vizual cu cea mai frumoasa dintre fete, cu cea mai eleganta, cea mai bogata, cea mai boema, cea mai finuta, ca sa nu ma intimidez imi repet in gand: Si ea se duce la buda! Si daca se duce, cum se sterge?
37a Stand cu fata la zid, si tot stand asa, am dat peste un motto: Aici, pana si imparatul merge neinsotit. Ca sa vezi...cine zicea ca micile bucurii nu sunt regale?
38 Domnul profesor ne respecta foarte mult. Vine la cursuri chiar daca e racit! Isi sterge nasul zgomotos, iar apoi verifica din priviri daca a stors totul raul in batista.
39 In sala s-a facut pentru moment o liniste de mormant. In aceasta monotonie se aude un chiorlait. N-am mancat nimic. Sunt chiar matele mele... Hai sa trecem cu peste...
40 Penibilul nu e decat o forma derivata din anxietate. Si totusi, emotia ar fi organul cu care il simti pe omul penibil cu sensibilitatea unui nerv.
41 De ce ma scotea profa de romana afara din clasa, daca ii zambeam sarcastic in fata, cand luam o nota mica? Sa fie ironia arma prostilor, sau o inteligenta net superioara, mult prea fina?
42 Cel mai greu era sa conjugam verbe la perfect simplu, adica pe limba olteneste. Eu fusei penibil, tu fusesi penibila, ei/ele fusera la fel cum noi fuseram, iar voi fuserati, evident, penibili.

Episodul II (metro-rex)

40 De ce trebuie sa asociez fata fiecarui om cu altceva? De exemplu, fata din fata mea are fata de fata de masa. El are fata de castor cu cei doi incisivi infipti in fata.
41 In metrou, domnisoara de langa mine a scos din geanta doua cutii cu prezervative. Le studiaza cu mare interes, nestiind ce aroma sa aleaga. Le cantareste in ambele maini, ca si cum greutatea deciziei ar inclina in favoarea unei parti. Mai tarziu imi dau seama ca e in acelasi an cu mine, ca se afla in aceeasi sala de curs.
42 Fata din fata mea e atat de urata, incat nu stiu cum sa ma uit la ea fara sa o jignesc. Orice privire s-ar izbi ca mirosul de un hoit in descompunere si s-ar intoarce cu si mai mare uraciune asupra-mi. Uratul din spatiul pubic, devine grotesc, ma ofenseaza, e lipsa de respect sa iesi neacoperit, penibil e putin spus... Nu sunt oare plajele de nudisti exclusiviste?
42 La polul opus, sa fii frumoasa, e la fel de insuportabil. Te-ai alege cu tot atatea priviri dispretuitoare, indiscrete si fluieraturi la semafor. Decenta ar fi mediocritatea unanim acceptata intr-un mijloc de transport in public.
43 M-am legat cu siretul de scaun. Dupa calculele mele, orice om ar trebui sa isi rezerve un loc intre cele doua statii. La cumparaturi, la banca, la ghiseu, la ora de curs, la pescuit, cand stai la coada, sa umblii cu scaunul la cap, nu mai e o metafora. Cel putin in Bucuresti...
44 Are niste extremitati atat de dizgratioase pentru o femeie in sandale, incat ma intreb, cum de nu a avut decenta sa-si acopere tuberculii, aceste radacini subterane, din care unghiile si-au tras substanta hranitoare ca din pamant? Ma consolez repede cu gandul ca vine iarna...
45 Imi imaginez cum, in loc de clasicul: "atentie, se inchid usile", crainicul anunta "descaltarea!"
46 In ultimul secol, monumentele noastre din pietele publice seamana cu un cartof infipt intr-un obelix. Cu toate astea, tanjesc dupa absurdul concret. Un closet care sa faca legatura intre pasajul Unirii 1 cu Unirii 2 pe care sa citesc ziarul Adevarul, un scaun care sa te ridice deasupra celorlalti cand astepti frumos metroul inca din intamplare, o chiuveta fara apa, ca sa ne simtim ca la noi acasa, dotata cu fainta, un stalp cu bratele intinse de care sa se lege, cel mai adesea, impartitorii de free hug-uri, totul sa se vanda la minipret, un cuier din os unde sa iti poti lasa hainele din piele de urs pentru a doua zi, o parcare unde sa legam cainii la intrare, o usa cu pragul de sus redus, asa, doar pentru copiii, iar statia din Piata Romana sa ne opreasca intr-o salina, cu stalpii de sare tinand greul Bucurestiului in spinare, Titanul l-as face din oglinzi.
47 Deseori, cand am chef de citit, iau metroul si ma plimb.
48 Mi se intampla sa intru ziua pe la Gura de Nord, si sa ies noaptea la Republica. Abia atunci inteleg relativitatea lui Einstein, si, vroind sa dau timpul inapoi, fac o cale intoarsa, dar fara sa obtin acelasi rezultat satisfacator.
49 Ma las dus in pasajul Unirii de acel curent cald ca intr-un fluviu omogen. Aici oamenii par ca isi cunosc bine destinatia, nimeni nu se intoarce din zadarnicia lui. Ma simt anulat ca individ, si, devin o data cu multimea, o simpla celula, un numar in cifra ta de afaceri, o zecimala, un ratat, o statistica in industria covrigilor de pe colt.
50 Nu mai ma izbeste uratul Bucurestiului de cand merg pe sub pamant!
51. Am descoperit farmecul capitalei, noaptea! Dupa zece seara, reclamele capata o vulgaritate decenta, iar Micul nostru Paris copiaza cu fidelitate Micutul Las Vegas. Vagabonzii ies din canale si se masturbeaza la lumina Nicoletei Luciu.
52 Niciodata sa nu ceri un semn de sus in statia RATB din fata ASE-ului, din piata Romana. Vei avea surpriza sa primesti!
53 Nu intelegeam de ce, un cetatean incetatenit in ideile sale, desi fara nori la orizont, in statia lui 303, sta cu umbrela deasupra capului in asteptarea ploii. Pe zecile de mii de fire de portative de comunicatie, de telefoane si internet, de curent, il asteptau, dupa cum se pare cu nerabdare, porumbeii!
54 Tot in acelasi spatiu, in care ma invart ca intr-un sens giratoriu, unii in fata altora, aliniati in sir de lupta, asteptam semnalul. Se face verde, si spre surprinderea mea, scena nu se lasa cu victime si nici cu sange rece.
55 Scara rulanta te ridica din paradisul subteran in infernul de suprafata. Cred ca sufar de agorofobie. Cei ce seamana cu mine se pot simti in largul lor ca intr-un interior tapitat.
56 Unde ne transporta metroul asta inghesuiti ca sardelele, daca nu intr-un lagar de concentrare?
57 Fata de langa mine se tine cu mana de bara. Domnul de langa ea profita de inghesuiala si o atinge cu degetul mic pe mana. Ea se retrage din ce in ce mai mult. Domnul intinde coarda. Cand incalca masura, ii zic, mai Domnule Sarlatene, nu vezi ca ai gresit mana?
58 E atata inghesuiala, incat nu imi iert indrazneala de a fi si eu printre ei. Imi reprosez ca nu am asteptat al 4-lea metrou, cum fac de obicei.
59 Dar nu pot sa nu ma bucur, ca, desi omul e un animal, e inca unul social. Minunea de a coexista, de a ma lipi de o fata involuntar, ma flateaza. Suntem atat de solidari unii cu altii, incat, la o frana brusca, nu ne-am clinti din aceste pozitii.
60 Si totusi, apropierea asta ma face sa vomit, pentru ca ea miroase a transpirat si a parfum Coco Chanel Madamoiselle. Ce alegere proasta, ce combinatie nereusita! Pana la urma frumosul si bunul simt, ca si adevarul, nu e decat o chestiune de gust. Iar gusturile nu se discuta, se apara cei cu papilele gustative razuite.
61 Am intalnit si veterani care mi-au cedat locul. Am luat acest gest mai mult simbolic!
62 Am vazut oameni imbatranind frumos, elegant, cu demintate. Cu greu ma abtin sa nu-i imbrtisez, imaginandu-mi cat de penibila ar fi o astfel de scena in metrou. Tineretea mea i-ar umili, iar sanatatea mea i-ar imbolnavi si mai rau.
63 Tineretea e ca un strugure, maturitatea da in copt, iar batranetea cade ca o stafida ce concentreaza toata dulceata fructului. Sa te conservi bine, iata frumusetea vietii!
64 Stiam ca uratul trebuie ascuns cu discretie in spatiul public, ca un san lasat intr-un corest.
65 Nu ies din casa, pentru ca e prea urat afara. Iar cand e soare, astept vreme urata ca sa-mi justifice starea de spirit, sa nu ma simt vinovat de inactivitate... Cand merg insa cu metroul, nu mai exista anotimpuri si nici vreme urata, nici ploaie, nici lapovita si ninsoare.
66 Cum eu nu inteleg mule lucuri, nici pe asta nu il inteleg... De ce fata din fata mea ma priveste atat de insistent? Oare se uita la mine sau pe fereastra? Doar suntem intr-un tunel! A scos rujul si a mai aplicat un strat pe buze. Abia acum mi-a picat fisa! Nu aveti o scobitoare? o intreb eu.
67 La semafor, paralele cu mine, asteapta cuminte intr-o masina de lux, o mamica. Scot limba la copilul din spate. Mami, mami, ia uite! Ce e mama, nu te mai uita asa la oameni, ca nu e frumos? Eu imi pun o masca de om serios si imi vad de drum. Ramane micul nostru secret... Copilul scoate limba la mine stiind ca oamenii mari nu au cum sa vada lucrurile marunte. De cate ori n-am crezut ca si eu sunt paranoic?
68 S-au inchis usile, iar noi am fost izolati unul in afara celuilalt de un Univers transparent, din sticla si pvc. Cat de aproape am fost de dragostea mea la prima vedere... De ce nu as juca si eu intr-o reclama? Nu imi iert lasitatea ca n-am tras semnalul de alarma!
69 Batranul asta are o lopata in spate. Se intoarce lovind in stanga si in dreapta, imparte promisiuni ca data viitoare va fi mai atent. E un batranel dragut de felu lui! E chiar frumos... De fapt e simpatic, politicos, isi cere scuze de fiecare data cand ma calca pe picior.
70 Nu va suparati, caut Gara de Nord! Nu ma supra, cautati-o!...
70b Mereu am privit taximetristi ca pe niste persoane ingrate, gata sa ma jefuiasca. Totusi, de ce sa iti intimidezi victima, pentru simplu fapt ca a pierdut metroul? Isi baga degetul mic in ureche, o scutura bine in timp ce se stramba la mine. Ii ramane pe unghea de 4 cm, un lichid de culoarea galbenusului de rata, cleios, unsuros, slinos.
70d Nu stiu cum privirea mea e atrasa de picioarele ei ca intr-o gaura neagra. Nu pot tine fruntea sus, pentru ca mi se pare prea penibil sa o iert. Aceastei pustoaice de 18 ani ii intra pantalonii de trening in despicatura picioarelor.
70z Mosului de langa fata i s-a intarit madularul, dar se vede ca are probleme cu prostata, a inceput sa apara o mica pata pe pantaloni, in partea dereapta...
70y Acum, ca un flash-blitz, de cate ori vad un astfel de personaj cu mana in buzunar, imi apare pe retina imaginea batranului din metrou.
***

Episodul III (bucuresti)

71 De ce toata lumea imi recomanda autobuzul, daca vreau sa merg o statie pe jos? Ah, oamenii astia nu stiu sa deosebeasca stanga de dreapta! Totul e reltiv, imi zic in gand!
72 Bucurestiul e singura capitala insuportabila din toata tara. Evident, nu mai exista alta. Din cauza asta au adoptat metroul ca singurul mijloc de locomotie. Uneori ma intreb daca nu a fost un proiect anti-nuclear. Sa ies intr-o zi la suprafata si sa vad o Hirosima sau o Nagasaky, iata solutia traficului de persoane dintr-o parte in alta a Bucurestiului.
73 Penibilul exista numai pentru oamenii simtitori, cu o sensibilitate de masea cariata. Puterea de a te indigna de spectacolul din spatiul public, cei mai multi oameni au pierdut-o pe drum dupa 2-3 ani de supravietuire. Ne-am obisnuit cu flacarile iadului. Numai cei care privesc "normalitatea" ca pe ceva "anormal" mai pot schimba ceva in Lume.
74 Cand am venit in Capitala, socul a fost de 8,9 grade pe scara Richter. Nici cutremurul din 77 nu ma mai poate impresiona, nu ma mai poate trezi din aceasta indiferenta.
75 Bucurestiul e orasul sortit poetilor. Doar intr-un astfel de loc te simti singur printre atatia oameni, doar aici poti sa iti pierzi identitatea, radacinile, si sa te inchizi de buna voie in mucegaiul birourilor. Nu e asta conditia eului creator, pierderea de sine? Nu se inspira poetul damnat din acesta panorama dezolanta, de un cenusiu constant?
78 Nicaieri nu simti greul norilor mai tare ca in Bucuresteni. Dar poate ca nu ar fi fost atat de apasator, daca oamenii nu ar fi respirat o atmosfera cenusie de plumb.
78° prefer totusi sinceritatea de fete stoarse pana la gradul zero al folosirii, ca o carpa murdara, a bucurestenilor, in schimbul zambetului forjat, exploatat de omul occidental, aratand o data cu aceata aparenta imparitatea dintilor cariati.
78s In orasul contrastelor cobori din limuzina cu picioarele direct in balti.
79 Teii, teii m-au ispitit, m-au scos afara din casa si am adormit pe banca, noaptea, afara. Tot teiul interbelic ne-a salvat Bucurestiul de poluare si mizerie.
80 Cine e penibil? Nimeni nu e penibil! Doar suntem oameni.
82 Am trati s-o vad si pe-asta. Sa mi se arunce cu oua in parbriz! Ma simt persecutat, am numere de neamt.
83 Bicicletele ar fi fost o solutie pentru traficul din Bucuresti, dar ne-am pierdut verticalitate prin carciumi.
84 Singurul oras unde nu ai voie sa calci pe spatiile verzi. Tinem atat de mult la iarba noastra, ca incalcarea ei sub picioare ar intra sub incidenta codului penal. Asta da monument al naturii, pe cale de disparitie!!!
85 Un amic de-al meu a primit amenda pentru comportament indecent in spatiul public din parcul fierastraului. Un gardian a facut din excesul de zel un pachet de Kent. Ei s-au sarutat mai departe la umbra unui palmier!
86 Alaturi de tigara, cainele e un motiv bun de a socializa cand iesi in Lume.
86b Mereu am urat pauzele dintre ore, pentru incapatanarea de a ceda unui artificiu.
87 Am inteles ca oamenii beau ca sa gaseasca o scuza. Nu se pot distra fara aceasta detasare. Si atunci toate gesturile mele de a intra in transa mi se par penibile, stangace, exagerate. Muzica m-a salvat, dupa patru ore sunt deja imbatat de sonoritati.
88 Esti penibil doar atunci cand iti dai seama!
89 Scarile din fata Teatrului National Bucuresti. Oare cate perechi nu s-au intalnit o data petru totdeauna aici?
147 Ce e dispus sa faca un caine pentru un covrig? Sa dea din coada! Dar o prea frumoasa fata?
90 Noaptea plimbandu-ma pe Magherul, am avut ocazia sa dau de acele fiinţe lipsite de scrupule şi de cele mai nobile sentimente ca făţărnicia şi morala, fiinţe care se pierd cu trupul în inima ta, inimă de gheaţă, topită pe altarul sânilor.
91 Astept ploaia de vara ca sa spele strazile si pacatele oamenilor. Dar in acest oras, formele sunt asezate pe o teorie fara fond. De aceea, ploaia nu face altceva decat sa scoata la iveala namolul din canale. Asta imi da certitudinea ca Bucurestiul in strafundurile lui miroase a stricat.
92 Masinile grele ca niste hipopotami stropesc pavajul incins. Punct si de la capat. Acest spectacol se afla printre putinele momente cu adevarat extraordinare de care ma pot bucura in plimbarile mele nocturne, raman fascinat si privesc ore in sir cum cei de la rebu matura strazile inutil.
93 Urmaresc indelug coloanele cu masini oficiale ale prea-inaltilor nostri, si raman perplex. Cum se gaseste loc pentru fiecare sub soare, mai ales ca toata lumea vrea sa stea la umbra. Vorba alui sarac, intind in sare, ma uit la soare...
92a Invidiez tiganii, porumbeii si cainii pentru un singur lucru: Ei pot face baie in fantanile publice.
93 Iarna, aburul iese dintr-un oras apocaliptic ca dintr-o gura de canal. Cu sarmul strazilor bucurestene am putea chema o noua era glaciara. Cainii si copiii strazi ar putea supravietui, pentru ca ei s-au adaptat din timp la aceste conditii.
94 Un oras cu adevarat existentialist nu poate supravietui decat inchis in sine. Aici toate strazile te duc in piata Romana, si nu te mai scoat afara din aceast ambuteiaj.
95 Se pare ca doar pisicile sfideaza haosul urbei, odihnindu-se tolanite pe masini, chiar la doi metri de traficul greu. Cat de mult putem invata de la aceste feline!
96 Cand am venit in Bucursti, m-a frapat un lucru, apoi tot ce era anormal mi s-a parut firesc: Civilizatia cainilor vagabonzi, care au invatat mai mult din instinct, ca e mai sigur sa treci strada pe covorul ala in dungi.
97 Lucru asta m-a dus cu gandul la un silogism. Unii oameni nu sunt caini.
98 Dar nimic nu ma linisteste mai mult ca un pui de somn in mijlocul intersectiei. Imi da senzatia ca totata metropola se invate in jurul meu, iar eu in centrul atentiei, trezindu-ma din visare un clanxon ragusit.
99 Mama spune ca strazile sunt periculoase, dar singurul pericol pe care il vad e ca as putea ramane orb.
100 Si atunci ma descalt de sandale si sar in sus cu picioare goale pe-o tigaie, si rad si plang, si ma confund cu cerul si namolul, si rad, caci n-am uitat sa plang.
101 Ma uit apoi la urma din asfalt, mereu urma tatalui meu, care de mic copil imi facea loc prin nameti. Fulgi de lapte, fulgi de lapte incepeau atunci sa cada, ci nu mai era zapada...
112 Orasul a devenit un schimb de replici mercantile, iar peste frunze se asterne bruma. Fructele noastre se vand la suprapret, iar noi cumparam cereale made in France!

Episodul IV (la restaurant)

102 Nu stiu de ce am impresia ca oamenii de aici si de oriunde simuleaza activitatea culturala, ca si cum ar resuscita un mit in care nici ei nu cred. Nu exista fatarnicie mai mare pentru acei boemi nascuti peste noapte din clasa muncitoare, frecventand cercuri mondene bucurestene.
103 Ah, cat de mult imi place sa-i privesc pe acesti indivizi toti adunati la un restaurant select, murind de foame cu atatea fructe de mare.
104 Asadar, penibil esti doar atunci cand gesturile pe care le faci nu iti apartin, imitand ceea ce niciodata n-ai sa fii, din lipsa de personalitate, din lipsa vocatiei, fiind doar o hoarda intr-o vita nobila.
105 Acest domn poarta costum negru cu sosete albe. Ridica frumos picior peste picior, tradand astfel o relaxare incordata, de om constipat.
106 Am intalnit un restaurant care, pe langa meniu, avea si instructiuni de folosire a ustensilelor. Nu lasa betisoare chinezesti intr-un restaurant cu specific romanesc, s-ar putea sa te ranesti...
107 Tot chinuindu-se sa separe pestele de schelet, uitandu-se la struguri ca vulpea de jos in sus, a inghitit in sec admitand: sunt prea acrii pentru gustul meu! Vorba aia, cu rusinea mori de foame!
108 Domnul din fata mea gaseste tot felul de motive inainte sa comande. Asta e asa, asta e asa, asta e altcumva. Pana la urma se decide si pleaca! Dincolo era mai bun...
109 Tot ce e regizat, e penibil, caraghios! Mai bine zis, tot ceea ce se simte ca e regizat, se transforma intr-un spectacol penibil.
110 Omului penibil ii lipseste personalitatea, dar recompenseaza prin tupeu si nesimtire. Tupeu ca sa intre in situatii limita, nesimtire ca sa iasa din ele fara sa transpire.
111 Omul timid si introvertit se simte penibil pentru ceilalti, pentru efortul de a se pune in pielea altora.
112 Ieri, la petrecrea din club, era un baiat care se rupea in figuri. Nu se uita in jur, dadea din cap si din maini, lovea pe toata lumea, dar se simtea bine. M-am dat la o parte si l-am lasat sa se manifeste din plin. Mi-am dat imediat seama, si am recunoscut aceasta situatie chircita, ca esti penibil doar atunci cand ceilalti refuza sa participe sau sa-ti impartaseasca trairile.
112a O idee sustinuta cu toate argumentele devine penibila prin insasi locul in care a fost exprimata, daca spatiul si subiectul e in total dezacord cu publicul sau. Ca un trandafir rosu oferit unuei chinezoaice din prea multa dragoste.[1]
113 Cand ma imbrac intr-un mod mai ciudat, hai sa zic original, ma simt pentru un moment penibil. Dar nu in fata oglinzii, care imi reflecta o imagine subiectiva, ci in fata acelor oameni pe care ii stiu plin de prejudecati. Asadar, totul e o chestiune de cum te vad ceilalti si de refractia ta in persoana lor mica, rasturnata, si intoarsa pe dos.
114 De aici am tras o alta concluzie. Penibilul e dictat de majoritate, asadar ceea ce ne diferentiaza ne face penibili. Sa fie oare penibilul o ruptura fata de normele societatii, de cutumuele si prejudecatile celor mai multi oameni?
115 Daca nu stii cum sa mananci stridii, le poti refuza. Te lingi pe bot si-ti pui pofta-n cui. Dar nu, acest domn “iminent” vrea sa sparg carapacea in dinti ca pe o nuca costeliva.
116 Dupa ce a reusit sa rupa capul crevetilor, scotand intestinele la suprafata, dupa ce a costorit bine carapacea, si-a spalat degetele in boldul cu apa cum scrie in cod si a golit de continut tot vasul, potolindu-si setea. Nimic nu se pierde, totul se transforma, imi zic eu in gand...
117 Fata asta isi linge degetele cu un talent actoricesc de prost gust. Nu e deloc atat de senzuala precum isi imagineaza, disimuland o inocenta pierduta, iar gestul ei ma face sa vomit.
118 Dar nu ma mira ca omul face locul, restaurantul asta fiind de un gust fara sare. Fata de masa e mult prea scurta ca sa acopere picioarele pe care rochita ei generoasa nu a reusit sa le acopere.
119 Si ma simt atat de inghesuit, stau cu mainile pe langa mine, suntem atatea persoane la o masa rotunda, as prefera sa prajesc oua pe caroseria unui tanc incins, dar sa stiu ca mananc asa cum se cuvine, cu pofta!
120 Ce se mananca maica mai intai, savarina sau eclerul?
121 Bunica mananca de la Mc. Are 82 de ani, si inca mai traieste...
122 Pentru ca e atat de draguta cand comanda un meniu, se gaseste mereu cineva care sa i-l plateasca.
123 Hai ba, chiar asa? Sa-ti faci freza in inoxul tacamurilor? Apoi sa ma mai intrebe cu gura pana la urechi daca i-a ramas carne printre dinti... Om fi noi “prieteni”, dar nici chiar asa.
123g Se aude cum trage apa revarsand o prospetime de cascada Niagara. Ea vine de la wc, se aseaza frumos pe scaun, si zambeste! Ataca purcelusul din farfurie cu toate tacamurile, pana la ora zece o sa ii dea de cap.
133 Gata, mi-a pierit foamea, ca pofta deja nu mai aveam! Grasanul asta amesteca sosul cu tot piureul ce il are in farfurie, facand un fel de pasta ce ma duce cu gandul la ciclul unei femei.
133d Alege cu furculita mancarea din castron ca gaina in mijlocul gramezii! Rumega de cel putin 30 de ori o bucata de carne de vita, ca un bou.
133F Ca sa isi arate ospitalitatea, sunt incurajat sa mananc tot, chiar sa pun inca o portie in farfurie. “Dar va rog, serviti!” (Multumesc, nu sunt servitor, imi zic eu in gand)... E foarte bun, tresar eu in final, a fost o masa pe cinste, dar am mancat suficient. “Insist, nu fiti rusinos, va rog sa serviti, simtiti-va ca la casa dumneavoastra!“ Ah, ce mare dobitoc, sa imi tranteasca inca un polonic de piure...
134 Si poate zice cineva ca sunt prea simandicos. Ei bine, la un restaurant de patru-cinci margarete, cred ca nu se pune problema bunelor maniere.
135 Auzi domne, sa mananci cu coatele lipite de trunchi! Doar ce suntem noi, pomi cu mainile radacini?
136 Ah, si ce liniste de mormant! Aud doar zgomotul tacamurilor pe farfurii. Fiecare inghititura pare inventariata. Inghit flamand un gol de aer. Inghit in sec. Atata solemnitate! Un ragait discret, de fata bine crescuta la tara cu cereale din porumb si lapte de vaca, rupe tacerea...
137 Omul asta, mizand pe faptul ca sunt politicos, imi ofera si a doua felie de tort. Eu il refuz. El insista. Eu ma scuz. El face exces de zel. Eu accept. El ramane un om dezamagit. Eu un om implinit. Stiam trucul asta de la inceput, ca pe o conventie sociala, o fatarnicie unanim acceptata, dar nu l-am jucat pana la sfarsit.
138 Aveti clatite? Nu. Nu aveti nici cu gem de spanac? Nu avem nici jem, nici clatite umplute in jem de spanac. Dar totusi, poate aveti niste gogosi cu branza de burduf, insist eu... Vad cum fierbe, moare de ciuda, dar indura, poate se gandeste la o excursie in Nepal... Avem doar triamisu, e din partea casei daca doriti. Ah, nu aveti nimic aici. Imi iau portofelul de pe masa si plec...
138b Aveti clatite? Nu, raspunde chelnerul exasperat si mirat de coinicidenta. Cum, nu aveti clatite? Nu avem, ne pare rau. Imposibil, credeam ca aveti cele mai bune clatite din oras...Atunci eu plec, daca nu aveti clatite!
138c Ultimul prieten. Buna ziua. Mi-a recomandat cineva restaurantul asta, am auzit ca inveliti niste clatite formidabile in gem de spanac! Sa va ia dracu! Raspunde chelnerul disperat, apoi e concediat!
139d Avem clatite!
140 Am muscat momeala. Placinta asta e fierbinte. Devin rosu ca cocosu! E buna? Ii raspund cu gura plina si cu obrajii umflati: ahammm! Inghit intr-un final si zambesc...
141 Ca sa il socialize pe domnul de langa mine, sorb cu zgomot supa, ca un sforait caruia ii fac concurenta.
142 Se duce sacul la moara sau moara la sac, lingura la gura sau gura la lingura? Se pare ca e o lume intoarsa pe dos.
143 Nu stiu daca acestui domn, pe care l-am facut de-acum celebru, i-a cazut furculita din intamplare sau intentionat. Se apleaca sub masa, ezita cateva secunde, ia furculita, o sterge bine si o pune la loc: “nu-i nimic, microbii sunt buni, intaresc sistemul imunitar”
143b O gluma care nu il scoate din aceasta situatie penibila, ci accentueaza grotescul manierelor, sau lipsa lor, ma rog, dupa caz.
144 Si ca sa arate cat de boem e, cat de sensibil poate fi un om cu gabaritul lui, un om cu greutate si responsabilitate mariei sale, ridica ceasca de cafea, o inalta cu un gest feminin pana la gura, duce mana sub barbie ca sa si cum n-ar vrea sa faca firimituri, ridica frumos degetul mic in sus ca sa apuce cat mai bine de toarta ceasca si da pe gat lichidul negru, pana la fund...
145 Ofteaza ca dupa un pahar de tuica, se sterge discret la gura, si remarca cu voce tare, cat de bun e cafeaua!
146 Cum sa pui servetelul la gat ca barbierita unui copil? Mai ai putin si bati cu tacamurile in masa, vrem mancare, vrem sarmale!
147 Ca sa arate cat de buna a fost mancare, ca si tovarasii sai meseni, sterge de mai multe ori farfuria cu un petic de paine. Dupa calculele lui, scuteste personalul de a mai spala o farfurie.
[1] Trandafirul rosu in aceasta cultura simbolizeaza moartea.

Episodul V (ro-mania)

106 Daca barbarii puteau cumpara cu greu cetatenia Romana, de ce nu si-ar cumpara si romanii titluri nobile prin haine scumpe, masini luxoase si case betonate?
107 Romanii au un simt al proprietatii foarte dezvoltat. Cum de n-a reusit Ceausescu sa surpe in atatia ani de comunism gardurile, aceasta granita evidenta intre proletari si burghezi? Stiu, pentru ca a trebuit sa separe caprele de oi in penitenciare! Dar acum ce rost mai au?
108 Am fost la un spectacol, iar la final unii s-au ridicat in picioare sa aplaude, altii nu vroiau sa se deranjeze, iar ceilalti erau suspendati in alegere, atarnati intre cer si pamant, inclinand capul cand spre stanga cand spre drapta, inspectand reactia celor din jur, privirile prietenilor care ezitau sa se hotarasca. Daca ma ridic, imi zic, o sa fie un gest fals, daca o sa stau jos, o sa fiu solidar cu cei care sunt invidiosi, o sa fie o lasitate din partea mea, oricum as intoarce-o tot o situatie penibila iese. La mijloc e acea pudoare care nu te lasa sa iei atitudine! Uneori, sa fii in spirit cu turma e o dovada mare de personalitate si caracter. In final m-am ridicat.
108a Pudoarea la romani se manifesta opus spiritului carismatic. Si nu pot sa nu tin cont de acest temperamant flegmatic, cand ma gandesc ca suntem un neam de flecari si zeflemisti. Nu ne putem exterioriza trairile, iar cand o facem, suntem extrem de penibili.
109 A fi penibil deriva aici dintr-un sens prost inteles, ca a fi sincer e tot una cu a fi sentimentalist. Orice marturisire exprimata in mod public ne face sa ne simtim usor stanjeniti, iar cand ne spunem pacatele la preot, vocea ne tremura, gatlejul se usuca, limba se incurca.
110 Ca sa nu fii penibil, trebuie ca cei carora te adresezi sa nu-ti simta slabiciunile, inflexiunea vocii. Altfel vor trece de la toleranta la intelegere, de la intelegere la compasiune si mila.
111 La scoala, preferam sa primesc pedepse fizice decat sa cer iertare unui coleg. La fel de penibil ma simteam si cand parintii simulau cele mai primitive scene de afectiune in preajma prietenilor. Dragostea la noi, se pare, ca trebuie sa fi ajuns pe cai ocolitoare, nemarturisite. Stiam ca ma iubesc, nu era necesar sa mi se spuna. De ce sa divulgi un secret care se adreseaza direct inimii? De ce sa tradezi o dragostea platonica? Avem nevoie de un mijlocitor, iar acesta nu venea decat prin gesturi de mana a doua, de o istanta exterioara, prin fapte, prin orgolii si gelozii absurde, nu prin marturisiri ieftine.
111a Ce poate fi mai jignitor, mai penibil, mai umilitor, mai criminal, decat sa atragi atentia unui copil in public, sa il certi in fata clasei sau sa il pui cu fata la colt. Ah, cate complexe de inferioritate am deprins in acei ani de scoala primara !!!
112 Esti penibil atunci cand te gandesti prea mult la ce cred altii despre tine. Viceversa ar fi ca ceilalti sa te trateze cu indiferenta, iar atunci nu mai esti penibil, esti doar un clown cu nasul rosu. De aceea colegul nostru nu mai era penibil, pentru ca de fapt asa era el! O minciuna repetata cu insistenta ajunge sa se identifice cu tine si devine adevar.
113 Tot ceea ce ne exteriorizeaza ne face vulnerabili. Avem nevoie de intimitate sentimentala, iar cei care apeleaza la zonele noastre afective pentru a ne persuada, devin instantaneu penibili. De aceea nu suportam discursurile pline de pathos, discursurile sentimentaliste. Ne simtim santajati emotional, manipulati grosso mondo.
115 Am tinut un discurs, iar lumea, vazandu-mi emotiile, a inceput sa aplaude ca sa ma incurajeze. Cata umilinta in aceasta impreuna-simtire!
115z Curajul e o chestiune de penibil, pentru ca doar oamenii slabi au nevoie de incurajari, iar eroi ii putem numi doar pe fricosi, ceilalti ori sunt nebuni ori incostienti! Cei mai mari eroi sunt cei legati cu toate franghiile de viat, cei care nu au nici un motiv sa se jertfeasca.
116 Diferenţa dintre mine şi alţi oameni: eu îmi recunosc starea. Un prost niciodată nu‒şi va da seama de prostie, ar însemna să aibe un minimum de inteligenţă, iar prostia îl lasă‒n pace. Asa e si cu omul penibil.
117 Diferenţa dintre un năvleg şi prost: ultimul nu are nici o scuză, doarme ca boul în balegă şi se laudă că‒i ţinde de cald.
118 Orgoliu: sau prostia care nu suportă grade de comparaţie.
119 Lăudăroşia vieţii: o carieră de succes în calcar.
120 Eu penibil: mai întâi de toate, prefixul.
121 Invidia: vierme de gălbează al inimii, te macină pe dinăuntru şi te lasă gol. Invidia nu e decât un complex de inferioritate, resentimentul proştilor de orice vârstă.
122 Snobul este frate geamăn cu invidiosul, foaia de pe verso.
123 Invidiosul de câte ori va avea ocazia va întoarce pagina.
124 Omul lacom se scarpăină pe gât cu o pană, apoi se întoarce la ce vărsase. Nu poate adormi de îmbuibare, iar dimineaţa se trezeşte flămând.
125 Omul zgârcit spre desoebire de cel lacom îşi îngorapă pâinea şi suferă de foame.
126 Avarul se dezbracă de haine în mijlcul iernii ca să le păzească. Asta este toată plăcerea de a avea bani, averi şi haine scumpe. Nu trebuie să‒i privim cu jind, este un hobby ca oricare altul. E ca şi cum ai colecţiona timbre în loc de hârtii monetare.
127 Inteligenţa şmecherului e pe termen scurt: un instinct primar, un reflex necondiţionat.
128 Diferenţa între un animal inteligent şi un şmecher: unul este inteligent, altul este şmecher.
129 Şmecherul îţi dă să‒i ţii haina de pe el şi fuge crezând că te‒a pacălit. Nu se mai uită inapoi, pentru că e şi fricos. Apoi se duce în piaţă şi povestşte şi prietenilor grozăvia de care a fost în stare, şi ce fraier a găsit...
130 Nesmiţitul se simte bine în propriile vânturi, le adulmecă şi‒l ridică‒n slăvi.
131 Dacă vrei să ai un subiect bun de discutat, bea cât mai mult ca să ai ce povesti (câte sticle ai golit), iti dai seama cat de penibil poate fi un om din mulţimea vorbelor.
132 Când intri în vorbă cu astfel de personaje, se impune din start un proverb: Nu arunca mărgăritare în gura porcilor. Spune‒le ce vor să audă, vorbe dulci care să le gâdile scăriţa, ciocanul şi nicovala.
133 Repetiţia este mama învăţăturii, de aceea noi dăm şi a doua oară cu capul în pragul de sus.
134 Aoleeeu viaţă rea, sau spiritul de geniu resemnat la români.
135 Unde‒i unul nu‒i putere, unde‒s mulţi prostia creşte şi devine insuportabilă.
136 Cine râde la urmă, râde mai bine, dar ce se întâmplă cu cei care plâng?
137 Daca omul penibil are o scuză, atunci cum rămâne cu noi? Să ne scuzăm de mai multe ori!
138 E prost de dă în gropi. Totuşi, nu e atât de prost dacă poartă o scară dupa el.
140 Deşteaptă‒te, române! din putina cu prune... Pentru informaţii suplimentare apăsaţi butonul trei.
141 Imaginaţi‒vă cum ar fi să găseşti toate aceste tipologii umane pe un km la pătrat. Nu e prea greu, densitatea populaţiei din România e de 94loc/km2. E ca un reglaj al sistemului bio‒nu‒ştiu‒cum (îmi scapă orice cuvânt). Se mănâncă unii pe alţii, o societate autotrofă. Sunt cele mai adaptate specii, cele mai fericite, cele mai bogate, cele mai penibile...
142 Ironia am mostenit-o de la tata. Daca nu e nimic de mancare, el iti zice, du-te si tu de mananca! Daca ceaiul e fierbinte, de ce nu sufli si-n iaurt? Atunci am inteles eu ca a “face pe prostu”, la romani, e un mod de a fi, un umor negru, luarea in raspar a relitatii.
143 Dar ironia e un compromis cu antipaticii, cu oamenii care se tema sa isi asume o responsabilitate. A lua in deradere nu e decat un gest preventiv ca sa nu fi tu primul facut de ras.
144. Ce fata de pateu bucegi are domnul din fata mea. Colturile gurii aduse usor in jos, barba stoarsa, iar buza inferioara clapauga. Acest domn imi da senzatia ca ar fi dispus oricand sa-mi scupie seminte in cap. Vezi ca esti prost! imi pare a spune fata lui de muratura, de parca toti oamenii ar fi niste lamai acre, iar mimica lui nu ar reflecta decat esenta gustului de care suferim prin simplu fapt ca suntem citrice, adica bucati umane.
145 O calugarita, preacuviincioasa, trairind cu piosenie in fata gurii de metrou, atarnata de o pancarta, are o fata de cartof rastignit. Ah, cata evlavie, imi spun si las sa mai pice inca o moneda care sa ingrase pusculita ei in forma de porcusor, chiar acum, in ajun, ca sa ne simtim mai buni, de Sfantul Craciun.
144 Am aprins televizorul, si la stiri am vazut cum poporul nostru sufera de suferinta. A fost greu? A fost! Cat de greu? Foarte greu, cu mari sacrificii am ajuns campion mondial la box. De mic copil am incasat palme peste ceafa de la profesori, bobarnace in nas de la colegi, pumni si picioare de la parinti si ambele arcade sparte, ca doua tigle de pe casa, de nevasta. Multumesc tuturor celor care m-au ajutat sa ajung unde am ajuns!
145 Morala? Ceea ce nu te ucide, te face mai imbecil!
146 Vecinii mei sunt niste verisori. Vecina mea e soaca cu sapte nurori. Unchiu’ bebe e mare. Ce idee i-a electrocutat neuronii? Bataia preventiva. Conform teoriei lui, degeaba bati copilul dupa ce face o prostie, faptul e consumat, iar ciobul nu revine la starea lui de geam. Concluzia? Apa, sange nu se face!
147 Iata, am inceput prin a sugera omul penibil si am sfarsit prin a-l numi! Cat de mult am putut aluneca!
148 Astazi, in acel “motocar” jegoas, infect, slinoas, si tot asa, in acel motocar a urcat un grup de juniori “fotbalisti”. Nu pot vorbi insa despre acel episod, ar insemna sa ma cobor la nivelul vulgaritatii lor. Daca le cunosti masura, la ce bun sa iei atitudine?
149 Cum isi fac curaj lupii in haita, asa omul devine pradator pentru om, imbulzindu-se ca vitele la abator.
150 De cate ori stau la o coada, parca se reitereaza in mine strigatul multimilor din arenele romane, din coloseum: dati-ne mancare si sangele sfintilor amestecat cu vin in pahare.
151 Daca nu e paine, sa la dam cozonac, ca tot se apropie campania electorala si nu avem suficienti mici si sarmale pentru toti. Ca sa mananci pomana saracului fara noduri in gat, trebuie sa ai obraz de sorici.
152 Niciodata nu am putut sa inteleg strigatul huliganilor pe stadioane, desi am facut fotbal de performanta, regret ca nu m-am lasat mai devreme de acest sport.
153 Cum sa am idoli, cum sa iubesc niste oameni? Sunt prea orgolios ca sa imi vand votul atat de facil. De aceea iubim doar mortii, asteptand pe ceilalti sa treaca in nefiinta pentru a-i recunoaste, pentru a le canoniza genialitatea si talentul...
149 Imi dau seama cat am crescut, sau cat de penibil puteam fi, doar atunci cand imi recitesc scrierile si ma rusinez de mine, de ceea ce puteam spune. Uneori am nevoie de luni ca sa ma trezesc la realitate, alte ori e suficient sa citesc dimineata pe nemancate ce puteam spune in ajun cu mare pofta, ca apoi sa pot sterge rusinea de a mai scrie...

viata ca spectacol

Imi imaginez o scena de teatru in care decorul sa semene cu holul unui cabinet medical. Sa zicem ca asteptam cu totii verdictul unei boli incurabile. Actorii, pe scaunele lor de spital, din pal verde si din schelet de fier, obligati sa astepte... Din cand in cand unul sa se ridice, cand usa se intredeschide, ca sa aibe din nou unde sa se aseze. Mereu va exista un loc in minus, asa ca cineva va stat tot timpul in picioare, pana va prinde locul ramas neocupat.

Deasemenea, spectatorii din sala, timp de o ora, sa fie invitati sa astepte pe locuri, sa nu se agite, ar putea ca scaunele sa fie prevazute cu centuri, sa fie asigurati ca totul se va termina cu bine. Cata tensiune, ce conflict interior, ce agitatie browniana in sufletele lor, cata drama existentiala, cata neliniste metafizica, nervozitatea, ura, cate amintiri ar trezi aceste momente de reculegere, de continua asteptare, cele mai nebanuite sentimente... Penibilul din spatiul public ca spectacol, tacerea ca intriga, nimicul ca subiect, asteptarea ca tensiune.

.

Din simplu spectator, devii actor, dar pe o scena cu mult mai mare. Niciodata nu vei stii daca privesti sau esti privit, daca esti marioneta sau zeu, daca esti fals sau autentic, prin simpla ta participare, prin faptul ca te nasti te faci vinovat, iata penibilul de a fi, de a te afla intr-un loc aiurea.